La multi ani, Romania!

Sunt zile pe care ai vrea sa le stergi din calendar si zile pe care daca le-ai mai putea traii, poate ai schimba ceva din ele. Sunt mii de greseli pe care le faci fara sa vrei, asa cum sunt mii de cuvinte ce nu ar fii de ajuns pentru a exprima ceea ce simti. Sunt prieteni de care ti-e dor, si persoane ce-ti lipsesc acum mai mult ca niciodata. Sunt vise ce s-au implinit, si ganduri ce inca iti incarca mintea zi de zi.

E noiembrie iar, dar ceva difera. Aparent, suntem aceeasi oameni veseli, fericiti, ce avem marele dar de a insenina vietile celorlalti. Sunt zile insa in care strigam disperati dupa un cuvant, un gest, sau un zambet.Uneori, asteptam…dar nu vine nimeni.Se aude doar vantul tomnatic si cald, el e singurul ce ne incalzeste.
Acum suntem aici, dar maine nu se stie unde vom fi. Oameni uita prea usor, cel mai adesea, mai usor decat noi.

Si… zambim, pentru a doua oara in zi de noiembrie.Pasim incet, ne avantam in multimea de oameni, stiind ca nu o sa gasim intelegere la ei mai ales atunci cand indiferenta o sa-i cuprinda din nou.

Incerci sa te ascunzi dupa norii de ploaie, dar nu poti sa ii prinzi. Alergi in ceata, si nimeni nu te vede. Mi-ar placea sa fii aici, in fata, sa-mi spui o poveste ca in zilele pline de tristete. De ce pleci? De ce pleci asa? Mai ramai o secunda sa-mi alungi tristetea. Doar sa te vad, si as zambii. Doar sa te iau in brate si apoi poti sa pleci. Mi-e prea dor de zambetul tau.

Words are meaningless, and forgettable.

Cand viata iti ofera o cale de intoarcere, profita de ea, indreapta-ti greselile din trecut!

You are not alone, I am here with you!

No one will ever love you as much as I do.

Tell them it’s me who made you sad, tell them the fairytale gone bad…

Un cer plin de stele, o patura ce-ti acoperise pana si urechile, o melodie pe al carei ritm te leganai usor si mii se ganduri pe care trebuia sa le pui in ordine. Cu toate astea , trecea fiecare seara fara sa simti. Iar, cand intorceai privirea incet , fara pic de zgomot, vedeai cum timpul alearga in jurul tau. Iti doareai sa prinzi macar o secunda din el,  sa traiesti secunda aia o vesnicie.

Iar apoi, cand vantul ti-a mangaiat usor fata, ai intors privirea… si timpul… isi continua drumul spre vesnicie.