Zambim subtil.

Nu trebuie sa ma uit confuza in jur ca sa te gasesc.Stiu ca desi departe de mine, esti aici mereu atunci cand am nevoie. Zambetul tau ma face sa tresar de fiecare data cand te privesc.Te vad de zeci de ori pe zi, ma intorc si te analizez subtil. As putea sta asa o vesnicie.Sa-ti vad privirea, sa-ti aud rasul, sa-ti simt respiratia chiar si de la zeci de metri distanta.
Totul mi se pare ciudat. Cu ceva timp in urma, treceam fara sa te observ.Iti aruncam un “buna”, ce pe atunci nu insemna nimic, si-mi continuam drumul fara sa-mi intorc privirea.
Zambetele de acum, inseamna mult mai mult, ceva ce nu as putea sa explic in momentul de fata. Un lucru ce ma lasa fara respiratie parca, ce-mi face inima sa bata din ce in ce mai tare.Sunt lucruri ce uneori te iau prin surprindere.Ce te poarta lin spre un taram pe care pana acum nu l-ai vizitat, desi ti-ai fii dorit. Nu-ti puteai imagina “cum ar fi fost daca?” , pe atunci era doar o intrebare pe care o repetai obsesiv, doar atat.