Entuziasm

Zambete si priviri din trecut, dialoguri seci, intepatoare si acide, melodiile ce se auzeau in capatul strazii in diminetile friguroase de toamna, balustrada moale si joasa, ce era singurul sprijin atunci cand amintirea unor ganduri o sagetau pe ascuns.O iubire falsa, asa cum gandea ea. Iubirea unor copii mult prea tineri sa o poata traii ca pe ceva serios, dar destul de maturi pentru a o traii asa cum simteau.
Erau lucruri pe care de fiecare data si le amintea. Zambea trist, iar apoi isi spunea ca niciodata nu mai avea sa fie cum a fost.
Sentimentele, ce erau impinse cu o forta puternica de fiecare data. Daca vroia sau nu sa simta ce simtea, era nevoita. Pentru ca ele, o loveau atunci cand se astepta mai putin.
Zambea pentru un moment, iar lumea era iar a ei. Ajunsese pana sa urle de fericire atunci cand ploaia lovea cu putere strazile pe care se plimba uneori.