…

Fredonam aceeaşi melodie neîncetat, pana la epuizare.Pana cand versul preferat parca nu mai are farmec, păna cand lacrimile ne acopera fata, pana cand visul dispare, si viata-si continua mersul făra sens.

La multi ani, Anca!

Inca un an…

 La multi ani!

 Sa fii fericita, iubita, sa ai parte de tot ce-ti doresti!:*

Zeci ce persoane intr-un sigur chip

“Pentru ca in spatele fiecarei persoane se ascunde alta. Poate mai frumoasa, poate mai noua, poate a ta!”

Ne inspiram din filme si ne conducem viata dupa niste aparente. Ne lovim de o groaza de chestii ca sa ne dam seama ca gresim.Ne amintim ca inainte totul era mai bine, iar apoi regretam. Ne iubim iar apoi ne uram.Ne certam , dar ne impacam la loc.

E vara!

Lasa soarele sa-ti atinga fata, vantul sa-ti alunge durerea, oamenii sa te iubeasca asa cum esti.

Lasa amintirile sa moara…

Mai bine sa uitam, decat sa privim in urma cu regret.

…

Deschizi ochii, iar dupa o secunda ii inchizi la loc.Ti-e frica sa le arati si lor fericirea ta, sa le arati ca poti zambii atunci cand vrei, ca poti sa razi, ca poti sa fi mai fericita decat isi inchipuiau ei.

Iti este frica, nu? Ca-ti vor fura zambetul, fericirea?

O poza, o lacrima, o amintire.

Stateam nemiscati. Fetele in fata, baietii in spate exact ca la poza din clasa a-IV-a. Profesorii, de data asta mai multi fiind, erau asezati in fata pe scaune.

Era poza noastra de sfarsit de gimaziu. Dupa acele minute, tot ce fusase odata 8 D puteam privii intr-o fotografie. Intr-o fotografie din care nu ne-am fi dorit sa iesim niciodata.

Era scoala in care aveam cele mai frumoase amintiri. Erau profesorii de care nu ne-am fi despartit niciodata. Era tot, ce de atunci nu ramanea doar o amintire.Eram noi. 8 D