Sunt zile pe care ai vrea sa le stergi din calendar si zile pe care daca le-ai mai putea traii, poate ai schimba ceva din ele. Sunt mii de greseli pe care le faci fara sa vrei, asa cum sunt mii de cuvinte ce nu ar fii de ajuns pentru a exprima ceea ce simti. Sunt prieteni de care ti-e dor, si persoane ce-ti lipsesc acum mai mult ca niciodata. Sunt vise ce s-au implinit, si ganduri ce inca iti incarca mintea zi de zi.
E noiembrie iar, dar ceva difera. Aparent, suntem aceeasi oameni veseli, fericiti, ce avem marele dar de a insenina vietile celorlalti. Sunt zile insa in care strigam disperati dupa un cuvant, un gest, sau un zambet.Uneori, asteptam…dar nu vine nimeni.Se aude doar vantul tomnatic si cald, el e singurul ce ne incalzeste.
Acum suntem aici, dar maine nu se stie unde vom fi. Oameni uita prea usor, cel mai adesea, mai usor decat noi.
Si… zambim, pentru a doua oara in zi de noiembrie.Pasim incet, ne avantam in multimea de oameni, stiind ca nu o sa gasim intelegere la ei mai ales atunci cand indiferenta o sa-i cuprinda din nou.
